Transportatorii polonezi lideri în UE, sprijiniți de stat
Conform studiului UNTRR „Piața Transporturilor Rutiere din România, 2018-2030”, Polonia deține poziția de lider în transportul cross-trade și cabotaj în UE. În 2022, Polonia avea o cotă de 29,3% în transportul bilateral, 38% în cross-trade și 43,4% în cabotaj. Industria poloneză de transport este puternic susținută de guvern, care răspunde prompt cerințelor transportatorilor. În contrast, România înregistrează o cotă mult mai mică, de 6,4% pentru transportul bilateral, 8,2% în cross-trade și 5,7% la cabotaj.
Tahografele inteligente G2V2: Polonia înaintea României
De la 1 ianuarie 2025, Polonia va implementa tahografele inteligente G2V2, în timp ce România rămâne în urmă. În Polonia, costul instalării unui tahograf G2V2, incluzând montajul și inspecția, variază între 880 și 1.050 euro, iar procedura este rapidă și eficientă datorită unei piețe concurențiale bine dezvoltate, cu numeroși producători și ateliere autorizate.
România: costuri ridicate și lipsa concurenței
În România, procesul de instalare este mult mai costisitor și birocratic. Deși tahografele sunt omologate la nivel UE, în România atelierele trebuie să trimită tahografele la reprezentanții producătorilor pentru obținerea unor certificate de conformitate care nu au un rol real, dar cresc prețul final. Transportatorii români plătesc între 1.100 și 2.000 de euro pentru un tahograf G2V2, preț semnificativ mai mare decât în Polonia.
Lipsa de concurență crește prețurile în România
Diferența majoră între cele două țări este dată de lipsa concurenței în România. În timp ce Polonia dispune de numeroase ateliere și producători, în România doar doi producători de tahografe au câte un reprezentant unic. Acest monopol duce la prețuri umflate și costuri suplimentare pentru transportatorii români. Reprezentanții producătorilor de camioane oferă prețuri mai mici, dar atelierele locale profită de lipsa competiției.
Forța de muncă și costurile asociate
Un alt factor care influențează costurile de transport este forța de muncă. Polonia a angajat peste 110.000 de șoferi din țări terțe, în timp ce România, până în septembrie 2024, avea doar 578 de șoferi străini. Această diferență se reflectă în productivitatea și eficiența transportatorilor din cele două țări.
Concluzie: diferențe majore în sprijinul guvernamental și infrastructura de transport
Dacă în Polonia transportatorii beneficiază de sprijin guvernamental și de o piață concurențială, în România, costurile ridicate și lipsa concurenței îi dezavantajează pe transportatori. Implementarea tahografelor G2V2 din 2025 va continua să accentueze aceste diferențe dacă România nu ia măsuri pentru a îmbunătăți cadrul legislativ și concurențial.
Sursa: UNTRR
